Nice impression

Se pare ca, inca mai exista oameni (nu roboti) in companiile din Bucuresti.
Asa cum am povestit intamplarile nefericite de care am avut parte la interviuri, asa voi povesti si de primul meu interviu care mi-a lasat o impresie placuta. A avut loc chiar azi. Nu fusesem anuntata de faptul ca voi participa la un interviu in grup. Acesta a fost si scopul, de a putea observa mai bine reactiile si abilitatea rapida de adaptare in acel mediu concurential. Etapele au fost: completarea unui formular standard, alegerea unei persoane careia sa ii povestesc pe scurt despre mine (in tot acest timp cele doua tipe care ne-au intervievat nu erau in sala), care la randul ei a trebuit sa povesteasca despre mine. So, it's a very good idea! Cu aceasta ocazie, putem avea parte de o prezentare obiectiva.
Urmatorul pas a fost expunerea motivului pentru care dorim sa lucram in cea companie(3 argumente) si la care dintre task-urile acelui job avem nevoie de o imbunatatire.
Este foarte important sa stii sa " te vinzi" in orice circumstante, dar in acelasi timp, consider ca modalitatea de abordare a Managerului HR/Recruiter-ului,este esentiala, intrucat si compania respectiva trebuie sa fie reprezentata de angajati care sa isi vanda serviciile intr-un mod optim si care sa determine persoanele intervievate sa isi doreasca o colaborare.
Azi, m-am simtit cu totul alta persoana. Pentru a explica aceasta ideea mai bine, pot face comparatie cu ultimul interviu (despre care am scris pe blog) la care am avut un comportament office , dar unde am simtit la un moment dat ca abordez o atitudine defensiva, nu tocmai optimista. Nu a fost ceva vizibil, dar conteaza, pentru ca poate fi usor observat de catre persoana aflata de cealalta parte a biroului. Acest lucru nu insemana ca azi nu a fost un interviu profi, ci din contra. Felicitari companiei respective! Totusi, nu trebuie sa fi nici prea relaxat, deoarece poti parea dezinteresat sau arogant si s-ar putea pune problema daca ai face fata job-ului respectiv. Be yourself!
Pana data viitoare, take care si weekend placut!

Prin oras cu bicla

In sfarsit , a venit primavara. Cu durere de cap si de masea, n-am rezistat tentatiei de a hoinari prin Bucuresti, cu bicicleta. Se pare ca virusul a fost transmisibil, intrucat l-au contactat si pritenii mei care si-au cumparat biciclete zilele trecute. Unul dintre ei a invatat sa mearga ieri, deci azi am facut o plimbare prin partile sigure ale parcului din apropierea casei :)). No problem, deja simt cum febra musculara se instaleaza ( probabil ca maine voi merge ca un robotel).

Bineinteles, in afara de beneficiile aduse, fiecare plimbare este insotita de claxonarea oamenilor care merg parca intentionat numai pe benzile de biciclete de pe trotuar ( inguste oricum), evitarea cainilor care ar musca din roti sau din tine, evitarea gropilor, bordurile prea inalte etc. Sau un alt tip de exemplu: azi eram pe trecerea de pietoni (pe bicicleta), o tipa era cu un pici intr-un carut, iar un nene care iesise sa se plimbe cu masina lui de teren imensa si cu o viteza destul de mare,claxona intr-o veselie, pentru ca il incomodam.

So, tara noastra draga si scumpa este mult prea departe de civilizatie, iar in prezent, din punctul meu de vedere, are loc un proces parca firesc de involutie, nu evolutie (sa punem totul pe seama crizei). Cat despre cealalta parte, si acum ma refer la mai marii tarii...faceti intr-adevar ceva util cu acele fonduri de la Uniune!!!

Stii si castigi

Sunt total revoltata in ceea ce priveste sistemul de recrutare al companiilor din Romania. Credeam ca nu voi mai avea parte de asa zise aventuri la interviuri, dar tocmai am fost la unul si am plecat cu un car de nervi. Trebuie sa specific faptul ca acesta a fost al 2-lea interviu la o companie multinationala, cu o tipa Manager Financiar si mai nou se ocupa si de zona de HR.
A decurs totul bine si frumos, cu intrebari din aria profesionala (descriere de situatii tipice de munca sau situatii posibile etc), pana cand mi s-a pus din nou intrebarea "Unde te vezi peste 5 ani?", urmand punctul culminant cu intrebari din zona financiara si cultura generala ("Cand a trait Stefan cel Mare?","Care este populatia Bucurestiului?" etc.) sau daca sunt casatorita. Sincera sa fiu, nu mi-am adus aminte sub nici o forma anii exacti in care a trait Stefan cel Mare. Se pare ca pentru aceasta doamna, estimarea mea nu a fost suficienta(chiar daca a fost corecta), intrucat a tinut sa mentioneze faptul ca intrebare este una de cultura generala si ar trebui stiuta.
Am inteles obsesia intrebarilor din zona financiara; dar, nu cred ca daca cineva nu stie populatia Chinei sau procesul de fotosinteza nu ar trebui sa fie angajat (nu mi-au fost puse aceste intrebari).
In urma acestui interviu simt cum clipa angajarii se indeparteaza cu pasi vertiginosi catre Polul Nord. Oare care este procentul optimismului meu din acest moment? :)))

Marele interviu

Fac introducerea acestui blog prin a scrie despre o intamplare recenta, pe care probabil nu o voi uita vreodata.

Intr-o zi frumoasa de primavara, ma duceam eu cu pasi voiosi la un interviu (momentan sunt in stand-by, so if you know something .. just tell me!!) intr-o zona " buna " a Bucurestiului (chiar e ok zona, sunt ironica referitor la ce voi scrie in continuare). Era dimineata si cautam firma respectiva , care era la parterul unui bloc nou construit. Nu m-am mirat, pentru ca si bancile sau alte companii au sediul in astfel de locatii. Uimirea mea a fost cand am sunat la interfon si nu era specificat nicaieri numele firmei cautate; iar cand am intrat in scara, ce credeti?...a iesit o tipa in papuci. Da da, in papuci! Bineinteles, i-am spus numele firmei pe care o caut, intrucat ma gandeam ca stie, locuind acolo. Dar, nu! M-a invitat in casa (rad si acum cand ma gandesc), pentru ca acolo era "compania" cautata. Cand intru dau de alta , tot in papuci, care discuta cu un nene, dar ce nene...mare, chelios si cu muschi, care statea la o masa mare, de tip medieval ( ii mai lipseau de pe perete coarnele de cerb si blana de urs in loc de covor). Credeam ca ma vor invita intr-un " birou " pentru pentru a discuta, dar din nou NU. M-a tinut tanti (bretonata, data doar cu contur rosu la buze) in usa bucatariei, intrebandu-ma ce experienta am, si citez " cat vreau?". Am atentionat-o subtil, diplomat ca ii spun toate acestea stand in picioare in hol, dar nimic. Se pare ca nu s-a prins. In momentul in care a auzit suma, mi-a replicat " Voi vreti cam mult! Ce credeti ca faceti asa mult pentru acest post? Am uitat sa specific faptul ca in tot acest timp, se uita intr-un caiet scolar de mate, unde isi facuse un tabel in creion, cu numele persoanelor contactate si suma pe care au cerut-o la interviu. La final mi-a spus "Vezi ca saptamana viitoare te contactez pentru ca vei avea interviu direct cu Directorul !" (The Big Boss). Cand mi-a spus acest lucru, mi-am amintit subit unul dintre punctele jobului si anume faptul ca as face calatori in strainatate. Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat acest lucru.
Nu stiam cum sa deschid usa si sa plec, dar si cand am facut-o, mergeam cat se poate de repede pentru a ma indeparta de acel loc. Nu imi venea sa cred ca mi s-a intamplat asa ceva in doar 5 minute :)). Eu, care ma consider a fi o persoana cu principii solide si cu idei cat de cat variate si moderne despre HR, dar uite ca toate acestea se duc pe apa sambetei cand dai de unii ca astia. Mai pot spune doar ca este trist ceea ce se intampla.
In concluzie, caile Domnului sunt multe :)))) asa ca aveti grija sa verificati cat de mult firmele la care trebuie sa va duceti la interviu. Nu are sens sa filozofez pe aceasta tema, pentru ca m-as enerva si sincer as vrea sa consider aceasta experienta, ca fiind una funny tipic romaneaasca si care cu siguranta merita povestita.