Sunt total revoltata in ceea ce priveste sistemul de recrutare al companiilor din Romania. Credeam ca nu voi mai avea parte de asa zise aventuri la interviuri, dar tocmai am fost la unul si am plecat cu un car de nervi. Trebuie sa specific faptul ca acesta a fost al 2-lea interviu la o companie multinationala, cu o tipa Manager Financiar si mai nou se ocupa si de zona de HR.
A decurs totul bine si frumos, cu intrebari din aria profesionala (descriere de situatii tipice de munca sau situatii posibile etc), pana cand mi s-a pus din nou intrebarea "Unde te vezi peste 5 ani?", urmand punctul culminant cu intrebari din zona financiara si cultura generala ("Cand a trait Stefan cel Mare?","Care este populatia Bucurestiului?" etc.) sau daca sunt casatorita. Sincera sa fiu, nu mi-am adus aminte sub nici o forma anii exacti in care a trait Stefan cel Mare. Se pare ca pentru aceasta doamna, estimarea mea nu a fost suficienta(chiar daca a fost corecta), intrucat a tinut sa mentioneze faptul ca intrebare este una de cultura generala si ar trebui stiuta.
Am inteles obsesia intrebarilor din zona financiara; dar, nu cred ca daca cineva nu stie populatia Chinei sau procesul de fotosinteza nu ar trebui sa fie angajat (nu mi-au fost puse aceste intrebari).
In urma acestui interviu simt cum clipa angajarii se indeparteaza cu pasi vertiginosi catre Polul Nord. Oare care este procentul optimismului meu din acest moment? :)))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu