Mai sus am postat un filmulet haios din South Park, asta pentru a vedea cat de mult a avansat moda FACEBOOK si cat ne poate afecta mintile :))) Oare vor face episoade si despre Twitter sau Linkedin? In orice caz, atentie pntru cei care vor sa isi schimbe locul de munca pentru ca mai nou, angajatorii vizualizeaza profilul candidatului pentru a cunoaste si cealalta parte obscura neprezentanta la interviu:))). Normal... e gratis!!!
marți, 27 aprilie 2010
luni, 26 aprilie 2010
Targul de job-uri
Targul de job-uri "Angajatori de top"ca a avut loc la sfarsitul saptamanii trecute, in Bucuresti, a adunat la un loc peste 10.000 de persoane, printre care m-am numarat si eu. Nu stiu daca a fost o decizie inteleapta sa ma duc, dar am facut-o (din curiozitate; pentru a vedea zecile de reclame si banii aruncati pe promovarea unor companii deja bine stiute pe piata); si am fost uimita sa vad cum toti se indreptau spre Sala Palatului cu teancul de cv-uri printate. Cel putin eu, am avut senzatia ca ma duc la importanta conferinta, unde se sustineau idei importante in gasirea leacului pentru o anumita boala.
Cand am intrat totul s-a schimbat, reactia mea fiind una de nervozitate din cauza caldurii si a imbulzelii (parca eram la concertul unei trupe rock (cine a fost stie bine la ce ma refer :)) si nu in ultimul rand de dezamagire in momentul in care mai aveam putin si vizitasem toate standurile si nu am reusit sa gasesc nici un job palpabil in domeniul HR. Poate ca ma asteptam la acest lucru, dar imi ramasese acel strop de speranta de care nu vroiam sa ma despart. Din pacate, se confirma inca o data ca Romanica este tara economistilor si mai nou IT-istilor.
Cand am intrat totul s-a schimbat, reactia mea fiind una de nervozitate din cauza caldurii si a imbulzelii (parca eram la concertul unei trupe rock (cine a fost stie bine la ce ma refer :)) si nu in ultimul rand de dezamagire in momentul in care mai aveam putin si vizitasem toate standurile si nu am reusit sa gasesc nici un job palpabil in domeniul HR. Poate ca ma asteptam la acest lucru, dar imi ramasese acel strop de speranta de care nu vroiam sa ma despart. Din pacate, se confirma inca o data ca Romanica este tara economistilor si mai nou IT-istilor.
miercuri, 14 aprilie 2010
Silly thoughts
Parca timpul trece prea repede. Imi spun ca fiecare zi e speciala, ca pot face lucruri interesante si utile, dar simt cum incepe sa se resimta presiunea cauzata din cauza lipsei unui loc de munca.
Dintodeauna am fost o persoana normala: cand eram copil nu plangeam, nu ceream jucarii, nu ma bateam cu alti copii, nu am ajuns prin spitale, nu ma loveam, la scoala am fost constiincioasa si am invatat bine, parintilor le-am prezentat un singur baiat cu care ma si casatoresc, am avut mereu un grup de amici cu care ma distrez. Totusi...as vrea sa cred ca viata poate fi traita si altfel, ca scopul pe acest pamant nu este limitat la traiul decent intr-un apartament din Bucuresti, un job normal si unul sau doi copii.
Probabil multi oameni simt ca pot face ceva special, dar nu stiu ce, cum si de unde ar putea incepe, ramanand blocati in nucleul complex al transformarii urbane si ajungand astfel ca la sfarsitul vietii sa isi noteze o serie intreaga de regrete. Poate nu toti putem muta muntii din loc, dar multi dintre noi ar putea realiza "acel ceva special".
Toate aceste ganduri scrise mai sus, au pornit in urma vizionarii unui filmulet pe net. Nu stiu daca este impresionant, dar cu siguranta poate fi criticat cu usurinta.
See you later aligator!
Dintodeauna am fost o persoana normala: cand eram copil nu plangeam, nu ceream jucarii, nu ma bateam cu alti copii, nu am ajuns prin spitale, nu ma loveam, la scoala am fost constiincioasa si am invatat bine, parintilor le-am prezentat un singur baiat cu care ma si casatoresc, am avut mereu un grup de amici cu care ma distrez. Totusi...as vrea sa cred ca viata poate fi traita si altfel, ca scopul pe acest pamant nu este limitat la traiul decent intr-un apartament din Bucuresti, un job normal si unul sau doi copii.
Probabil multi oameni simt ca pot face ceva special, dar nu stiu ce, cum si de unde ar putea incepe, ramanand blocati in nucleul complex al transformarii urbane si ajungand astfel ca la sfarsitul vietii sa isi noteze o serie intreaga de regrete. Poate nu toti putem muta muntii din loc, dar multi dintre noi ar putea realiza "acel ceva special".
Toate aceste ganduri scrise mai sus, au pornit in urma vizionarii unui filmulet pe net. Nu stiu daca este impresionant, dar cu siguranta poate fi criticat cu usurinta.
See you later aligator!
joi, 8 aprilie 2010
Sarbatoare: am condus !
Nici mie nu imi vine sa cred, dar pot spune cu mandrie: AM CONDUS!!! Cu toate ca am permisul din vara anului 2006, am practicat foarte putin arta condusului :))
Recunosc! Am profitat de faptul ca in Saptamana Mare trebuie sa fim calmi, buni cu cei de langa noi; mi-am instruit iubitul, l-am imbunat putin si iata ca m-a lasat sa conduc. Cea mai norocaoasa a fost amica mea Catalina, care a avut privilegiul ca iubitul ei sa ramana fara permis o luna. Hi hi!!! Doar asa mai putem ajunge si noi pe locul soferului.
Prima data, am condus intr-un poligon din Bucuresti, unde m-am invartit cu masina pana cand am simtit ca mi se face rau (exact ca intr-o comedie de la Balci). Observatie: nu am depasit viteza de 20 km/h. Urmatoarele zile, am condus pe meleagurile dobrogene cativa kilometri. Viteza atinsa: 60 km/h. A fost totul perfect, pana cand in momentul in care am cam zdruncinat putin masina in momentul opririi. De acest lucru nu prea sunt mandra.
Recordul de viteza l-am atins la Calarasi, cand am condus cu peste 80 km/h. Am avut noroc ca nu prea erau multe masini, catei sau alte obstacole care imi puteau perturba activitatea.
In concluzie, cred ca imi place sa conduc, chiar daca imi transpira mainile; probabil din cauza emotiei provocate de faptul ca in dreapta sta un instrucotr perfectionist si cu prea putina rabdare.
Pe data viitoare!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
